marți, 4 mai 2010

Prietenul meu, Cismi


Stii care e partea cea mai frumoasa la doi prieteni? Ca impart un trecut impreuna. Azi mi-am revazut un vechi prieten, Cismi, sau cum mai este el cunoscut publicului larg: Parcul Cismigiu. Si pentru inceput, ne-am analizat pe furis: eu cu cateva fire albe de par in plus, el cu cativa copaci imbatraniti; eu cu unghii pictate, el cu flori colorate s.a.m.d. Dar ne-am bucurat de revedere si am inceput sa depanam amintiri:
"Eu: Uite, aici, am facut prima fotografie ( pe care o am inramata pe birou).
El: Stiu. Oamenii tot mai vin sa se plimbe pe-aici si se opresc pe pod.
Eu: Aici ne-am sarutat prima oara.
El,rosind un pic: V-am vazut atunci. Erati frumosi. Banca va asteapta tot acolo, chiar daca, intre timp, si alti indragostiti au poposit pe ea."
Conversatia a mai durat cateva ore. (Jurnal din data de 28 aprilie 2010)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu