Roxana vine cam o data pe luna in Cismigiu, intotdeauna insotita de prietene. Ce fac ele aici? " De obicei ne plimbam. Uneori mai stam si discutam sau ne plimbam pe malul lacului si chiar si cu hidrobicicleta...ca tot e sezonul lor."
Uneori ea si cu prietenele ei merg la vreo terasa. Intrebata ce crede despre terase, ea raspunde ca " e bine ca sunt pentru ca te ajuta sa te relaxezi mai usor
...stand cu prietenii si in acelasi timp si bucurandu-te de un peisaj foarte dragut". Legat de evenimentele organizate periodic in Cismigiu, ea se arata incantata. A participat la cateva targuri (de handmade, de ziua rromilor,etc.). La cel dedicat zilelor voluntariatului chiar a vrut sa sa inscrie la o asociatie, dar a renuntat pentru ca nu avea suficient timp sa realizeze toate activitatile pe care acea organizatie le desfasura.
Cat despre artistii (cel mai mult a fost impresionata de o fata care realiza facepainting foarte frumos) pe care ii vede ocazional prin parc, Roxana declara ca ii plac "pentru ca dau mai multa viata parcului".
Despre Cismigiu, Roxana spune ca o atrage pentru ca "pare mai vechi,mai conservator...in sensul bun al cuvantului. Pe mine una ma poarta un pic in timp. Celelalte parcuri mi se par mai modernizate, in schimb acesta sunt sigura ca si-a pastrat mult din atmosfera sa din trecut." De altfel, ei ii plac si oamenii care se plimba prin Cismigiu: " am observat ca vin pe langa oameni obisnuti si persoane care apar pe la televizor. Ce ma bucura e ca nu prea am vazut persoane gen cersetori sau oameni neingrijiti".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
joi, 8 iulie 2010
Cristi si Liviu
Cristi si Liviu sunt doi prieteni pe care i-am gasit odihnindu-se pe o banca, sub umbra unui copac stufos. Pentru ca erau impreuna, le-am luat interviu in paralel. Ei vin des prin Cismigiu (cam de 2-3 ori pe saptamana), mai ales ca aici se pot plimba cu bicicleta (Cristi) si cu rolele (Liviu).
Cristi nu locuieste in apropierea parcului, dar vine aici "pentru ca atmosfera este placuta. Exista multa iarba verde, aer curat." Cu toate acestea, el gaseste si niste aspecte negative:" Uneori e prea aglomerat. Plus ca nu exista pista pentru bicicleta si trebuie sa fiu atent cand ma plimb cu bicicleta." Lasand aceste aspecte la o parte, lui ii place sa se plimbe cu prietenii si sa se aseze pe o banca, sa mai vorbeasca, sa mai comenteze despre lumea care trece prin fata lui. Cei mai dragi ii sunt copii mici, care "uneori se impiedica si cad si apoi se ridica ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat."
Un eveniment special care il leaga de Cismigiu este faptul ca aici si-a cunoscut prietena (aceasta facand parte dintr-un grup de prieteni apropiati cu care s-a intalnit o data). Cu ea ii place sa mearga si pe la terasele din Cismigiu, "ca doar trebuie sa te mai si racoresti dupa atata plimbat."
Liviu vine in Cismigiu cand "iese de la ore, mai ales de cand s-a incalzit" si uneori in timpul weekend-ului. Lui ii place sa se plimbe in special dimineata "Cel mai bine si frumos e dimineata. E racoare, aproape pustiu. E linistitor cand nu sunt foarte multi oameni. Seara , dupa ora 6, e foarte populat parcul, ceea ce imi displace." Lui ii place sa se plimbe aici cu prietena sau cu amicii pentru ca "parcul e placut, primitor, frumos amenajat, cu stil". De asemenea , ii mai place cand sunt organizate diverse evenimente (concertele de Craciun, Paste sau ale diversilor artisti; fanfara care se aude uneori in foisorul de langa spatiul copiilor)sau targuri pentru ca "acestea atrag multa lume, mai ales la standuri si e frumos sa vezi oamenii cand se bucura . De exemplu, batranii care zambesc cand aud o romanta de mult uitata, cantata de orchestra".
Concluzionand, Liviu spune ca in Cismigiu e frumos pentru ca "de obicei nu ai treaba cu nimeni si te poti bucura in liniste de plimbare".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Cristi nu locuieste in apropierea parcului, dar vine aici "pentru ca atmosfera este placuta. Exista multa iarba verde, aer curat." Cu toate acestea, el gaseste si niste aspecte negative:" Uneori e prea aglomerat. Plus ca nu exista pista pentru bicicleta si trebuie sa fiu atent cand ma plimb cu bicicleta." Lasand aceste aspecte la o parte, lui ii place sa se plimbe cu prietenii si sa se aseze pe o banca, sa mai vorbeasca, sa mai comenteze despre lumea care trece prin fata lui. Cei mai dragi ii sunt copii mici, care "uneori se impiedica si cad si apoi se ridica ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat."
Un eveniment special care il leaga de Cismigiu este faptul ca aici si-a cunoscut prietena (aceasta facand parte dintr-un grup de prieteni apropiati cu care s-a intalnit o data). Cu ea ii place sa mearga si pe la terasele din Cismigiu, "ca doar trebuie sa te mai si racoresti dupa atata plimbat."
Liviu vine in Cismigiu cand "iese de la ore, mai ales de cand s-a incalzit" si uneori in timpul weekend-ului. Lui ii place sa se plimbe in special dimineata "Cel mai bine si frumos e dimineata. E racoare, aproape pustiu. E linistitor cand nu sunt foarte multi oameni. Seara , dupa ora 6, e foarte populat parcul, ceea ce imi displace." Lui ii place sa se plimbe aici cu prietena sau cu amicii pentru ca "parcul e placut, primitor, frumos amenajat, cu stil". De asemenea , ii mai place cand sunt organizate diverse evenimente (concertele de Craciun, Paste sau ale diversilor artisti; fanfara care se aude uneori in foisorul de langa spatiul copiilor)sau targuri pentru ca "acestea atrag multa lume, mai ales la standuri si e frumos sa vezi oamenii cand se bucura . De exemplu, batranii care zambesc cand aud o romanta de mult uitata, cantata de orchestra".
Concluzionand, Liviu spune ca in Cismigiu e frumos pentru ca "de obicei nu ai treaba cu nimeni si te poti bucura in liniste de plimbare".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
miercuri, 7 iulie 2010
Mihai
Mihai reprezinta o categorie aparte a vizitatorilor parcului Cismigiu. El este un saxofonist care incanta trecatorii cu muzica sa.
Mihai este din Republica Moldova si studiaza in Romania. Cunoaste foarte putin Bucurestiul ( "nu cunosc Bucurestiul decit cum sa ajung la Gara de Nord si un pic sectorul 5"), iar Cismigiul din intamplare. In cele 4 dati cand a vizitat Bucurestiul, s-a oprit in Cismigiu si a cantat la saxofon. "Prima oara nu veneam neaparat sa fac bani...dar din momentul din care am inceput sa cint, oamenii-fara ca eu sa-i implor sau sa-i rog- au inceput sa-mi lase bani...si de fapt n-ar fi frumos ca eu sa-i refuz...asa eu am apucat sa cint cu cutia deschisa...".
Pasiunea pentru hobby-ul sau se observa in tot ceea ce spune Mihai:" stii...cel mai frumos e ca nimeni nu ma cunoaste...(sa sper ca deocamdata) si asta imi permite sa fiu ceea ce vreau eu, adica sa fac ceva ce ma va reprezenta emotional. Unora le pare bine, altora mai mult ca atit...Deocamdata n-am vazut pe cineva sa-mi zica ca sa inchid muzica. Unica ce am avut mai urit e faza cu comunitarii, care imi venea in cale si latra din departare "inchide aia!!!", adica cutia." Mihai canta la saxofon de mult timp, el urmand cursurile unui liceu de specialitate. Cu toate acestea, tanarul a cantat rar in public. De aceea, s-a decis sa isi incerce norocul in Cismigiu: ": sa stii ca o vroiam de mai demult s-o fac si aici era cel mai potrivit".
Desi cunoaste Cismigiul de putina vreme, Mihai are destule amintiri de povestit: "se apropiau o data niste rusi originari din Rusia, pentru ca au auzit o tema ruseasca curat si si-au dat seama ca eu cunosc astea ruse un pic si au stat sa ma asculte." Altadata, "o doamna s-a apropiat cu o fetita- fiica- si m-a rugat sa bag o cintare pentru fic-sa...fetitza avea vreo 6-7 ani si cind am auzit ca o cheama Eva, i-am zis ca-i cint ceva preferat surioarei mele pe care la fel o cheama Eva si la fel are 7 ani. I-a placut si mi-a urat bafta in continuare."
In timp ce canta, Mihai observa si lumea din jur. Unii oameni se aseaza langa el sa-l asculte si se intampla sa mai intre si in discutie cu dansii. Dupa spusele lui, lumea in parc e " mai frumoasa...in comparatie cu Bucurestiul la general. Se simte totusi un romantism. Dar prin oras e urat rau: agitatie, dezordonare, toti de parca sint niste figurine care se misca conform unui program scris din timp. Urat."
Cat despre Cismigiu, ca si parc, Mihai conclude ca este mult mai frumos decat cel din Chisinau. "E mare, frumos amenajat si...nu stiu, se simte o atmosfera frumoasa aici. Imi mai place sa sunt multe, multe flori."
Important!Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Mihai este din Republica Moldova si studiaza in Romania. Cunoaste foarte putin Bucurestiul ( "nu cunosc Bucurestiul decit cum sa ajung la Gara de Nord si un pic sectorul 5"), iar Cismigiul din intamplare. In cele 4 dati cand a vizitat Bucurestiul, s-a oprit in Cismigiu si a cantat la saxofon. "Prima oara nu veneam neaparat sa fac bani...dar din momentul din care am inceput sa cint, oamenii-fara ca eu sa-i implor sau sa-i rog- au inceput sa-mi lase bani...si de fapt n-ar fi frumos ca eu sa-i refuz...asa eu am apucat sa cint cu cutia deschisa...".
Pasiunea pentru hobby-ul sau se observa in tot ceea ce spune Mihai:" stii...cel mai frumos e ca nimeni nu ma cunoaste...(sa sper ca deocamdata) si asta imi permite sa fiu ceea ce vreau eu, adica sa fac ceva ce ma va reprezenta emotional. Unora le pare bine, altora mai mult ca atit...Deocamdata n-am vazut pe cineva sa-mi zica ca sa inchid muzica. Unica ce am avut mai urit e faza cu comunitarii, care imi venea in cale si latra din departare "inchide aia!!!", adica cutia." Mihai canta la saxofon de mult timp, el urmand cursurile unui liceu de specialitate. Cu toate acestea, tanarul a cantat rar in public. De aceea, s-a decis sa isi incerce norocul in Cismigiu: ": sa stii ca o vroiam de mai demult s-o fac si aici era cel mai potrivit".
Desi cunoaste Cismigiul de putina vreme, Mihai are destule amintiri de povestit: "se apropiau o data niste rusi originari din Rusia, pentru ca au auzit o tema ruseasca curat si si-au dat seama ca eu cunosc astea ruse un pic si au stat sa ma asculte." Altadata, "o doamna s-a apropiat cu o fetita- fiica- si m-a rugat sa bag o cintare pentru fic-sa...fetitza avea vreo 6-7 ani si cind am auzit ca o cheama Eva, i-am zis ca-i cint ceva preferat surioarei mele pe care la fel o cheama Eva si la fel are 7 ani. I-a placut si mi-a urat bafta in continuare."
In timp ce canta, Mihai observa si lumea din jur. Unii oameni se aseaza langa el sa-l asculte si se intampla sa mai intre si in discutie cu dansii. Dupa spusele lui, lumea in parc e " mai frumoasa...in comparatie cu Bucurestiul la general. Se simte totusi un romantism. Dar prin oras e urat rau: agitatie, dezordonare, toti de parca sint niste figurine care se misca conform unui program scris din timp. Urat."
Cat despre Cismigiu, ca si parc, Mihai conclude ca este mult mai frumos decat cel din Chisinau. "E mare, frumos amenajat si...nu stiu, se simte o atmosfera frumoasa aici. Imi mai place sa sunt multe, multe flori."
Important!Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Larisa
Desi mergea mai rar prin Cismigiu, Larisa promite sa mearga mai des in viitor, avand in vedere ca in curand se va muta in apropiere. Pentru ca nu-i place sa se plimbe singura, ea vine intotdeauna insotita (cand de fostul prieten, cand de prietene).
Ce face Larisa in parc? "Cand ieseam cu prietenul, daca era cald, ne plimbam cu barca sau cu hidrobicicleta, apoi stateam la terasa de langa lac si mancam/beam ceva. Cu fetele ma plimb prin parc, sau, la fel, stam la un suc pe undeva. Mi-am propus insa sa ies si la alergat in Cismigiu."
Cu fostul prieten, cele mai special momente erau plimbarea cu barca sau hidrobicicleta pe lac. "Imi amintesc ca aproape de fiecare date vasleam eu pentru ca imi placea, iar trecatorii radeau ca noi doi facusem schimb de roluri. Intr-o zi l-am dus foarte aproape de fantana aia arteziana din mijlocul lacului si-am stat sub ea vreo cinci minute, pentru ca era cald si voiam sa ne racorim." Alte amintiri se leaga de terasa din Cismigiu, locul unde Larisa a sarbatorit cu colegii de facultate sfarsitul sesiunii. De altfel, cu colegii de facultate, dintre care si-a facut si prieteni apropiati, obisnuieste sa se mai plimbe prin parc.
Avand in vedere ca a fost pe la terasele din Cismigiu, am intrebat-o ce parere are despre ele. Larisa mi-a raspuns ca exista destule terase si ca numarul lor nu ar trebui sa creasca "pentru ca atunci cand iei decizia sa mergi in parc, ar trebui sa te duci acolo sa te plimbi, sa te bucuri de natura, nu sa stai la terasa."
Comparand Cismigiul cu alte parcuri, Larisa considera ca acesta este cel mai frumos. "Cismigiul imi place cel mai mult. Herastraul nu prea imi place pentru ca nu are prea multi copaci si pentru ca duminica e mult prea populat." Unul din lucrurile care nu i-au placut in parc s-a intamplat in urma cu 2 saptamani: "Ultima data cand am fost in cismigiu am ramas neplacut surprinsa de numarul mare de tigani prezenti acolo, care "spergeau" seminte si aruncau cojile pe jos".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Ce face Larisa in parc? "Cand ieseam cu prietenul, daca era cald, ne plimbam cu barca sau cu hidrobicicleta, apoi stateam la terasa de langa lac si mancam/beam ceva. Cu fetele ma plimb prin parc, sau, la fel, stam la un suc pe undeva. Mi-am propus insa sa ies si la alergat in Cismigiu."
Cu fostul prieten, cele mai special momente erau plimbarea cu barca sau hidrobicicleta pe lac. "Imi amintesc ca aproape de fiecare date vasleam eu pentru ca imi placea, iar trecatorii radeau ca noi doi facusem schimb de roluri. Intr-o zi l-am dus foarte aproape de fantana aia arteziana din mijlocul lacului si-am stat sub ea vreo cinci minute, pentru ca era cald si voiam sa ne racorim." Alte amintiri se leaga de terasa din Cismigiu, locul unde Larisa a sarbatorit cu colegii de facultate sfarsitul sesiunii. De altfel, cu colegii de facultate, dintre care si-a facut si prieteni apropiati, obisnuieste sa se mai plimbe prin parc.
Avand in vedere ca a fost pe la terasele din Cismigiu, am intrebat-o ce parere are despre ele. Larisa mi-a raspuns ca exista destule terase si ca numarul lor nu ar trebui sa creasca "pentru ca atunci cand iei decizia sa mergi in parc, ar trebui sa te duci acolo sa te plimbi, sa te bucuri de natura, nu sa stai la terasa."
Comparand Cismigiul cu alte parcuri, Larisa considera ca acesta este cel mai frumos. "Cismigiul imi place cel mai mult. Herastraul nu prea imi place pentru ca nu are prea multi copaci si pentru ca duminica e mult prea populat." Unul din lucrurile care nu i-au placut in parc s-a intamplat in urma cu 2 saptamani: "Ultima data cand am fost in cismigiu am ramas neplacut surprinsa de numarul mare de tigani prezenti acolo, care "spergeau" seminte si aruncau cojile pe jos".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Andreea
Andreea trece cam de 4-5 ori pe luna prin Cismigiu. De ce vine in Cismigiu? "Pai ca sa ma plimb pentru ca privelistea e superba...merg sa vad lebedele si ratustele sau cand sunt diferite targuri (ultima oara a fost cu obiecte populare, oale, haine si tuica )" Sau pur si simplu cand are treaba in zona si trece prin Cismigiu: "e acelasi drum, doar ca e aer mai curat si vad verdeata". Plus ca "e mai placut prin parc decat pe langa, alaturi de masini si toate cele".
Andreei ii plac foarte mult targurile organizate in Cismigiu. A participat deja la doua (targul florilor si targul de produse populare). Atunci ii place sa se plimbe printre tarabe, sa observe marfa expusa si chiar sa cumpere cand gaseste ceva pe placul ei. Despre lumea care vine la astfel de targuri, Andreea spune:" pai sunt oamenii curiosi, vor sa vada produsele. Le cumpara ca sa dea cadouri. Altii doar se uita... Vanzatorii sunt grijulii, sa iti arate, sa explice. Daca ai intrebari, iti raspund."
Un eveniment care o leaga pe Andreea de Cismigiu a avut loc cu ocazia Saptamanii Voluntariatului:" am fost cu echipa de la YFJ (unde lucrez ca voluntara) si am dat baloane la copii si le explicam batraneilor cu ce ne ocupam. Noi eram toti cu tricouri galbene si aveam curcubeul mesager, toate panzele de la penitenciare cusute impreuna...si fluturam curcubeul si strigam. Ne-am plimbat asa, oamenii se uitau curiosi la noi si ne mai opream sa le explicam ce e cu noi. Eram cu o echipa de filmare de la TVR, care faceau reportaj cu noi; copilasii veneau langa noi si se uitau la baloane, iar noi, oameni buni, le dadeam si lor."
O alta experienta inedita traita de Andreea a fost cand i s-a facut un portret de catre "Mihai, un baiat slabut, blond, cu parul pana la umeri, poate putin mai scurt...Facea asta ca sa se intretina." De altfel, acesti artisti ambulanti pot fi vazuti des in weekend prin Cismigiu.
Cu exceptia acestor evenimente, Andreea merge cu grupul de prietene intr-un loc special al lor, pe iarba, cu vedere spre lac." Treceau oameni in spatele nostru. Mai venea cate un catelus pe la noi, dar nu ne ascundeam...adica nu cautam un loc ferit de ochii lumii." De ce era special locul? "Pur si simplu era frumos ca ne intindeam pe iarba", timpul scurgandu-se uneori cu "vorbarie, barfe, povesti din tinerete", alteori cu invatat.
Ce ii place Andreei la Cismigiu? "Florile. Sunt multe, multe si colorate. Imi mai place faptul ca are multe alei cu denumiri simpatice. Apa si lebedele. Nu prea imi place ca nu are destule banci. Daca sunt banci, nu sunt curate."
Cat despre lumea care se plimba prin parc, Andreea sustine ca se imparte in doua categorii: copii si batrani, care pot fi vazuti cel mai des. "Apoi tinerii care se plimba ca nu au ore si adultii muncitori...sambata si duminica."
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Andreei ii plac foarte mult targurile organizate in Cismigiu. A participat deja la doua (targul florilor si targul de produse populare). Atunci ii place sa se plimbe printre tarabe, sa observe marfa expusa si chiar sa cumpere cand gaseste ceva pe placul ei. Despre lumea care vine la astfel de targuri, Andreea spune:" pai sunt oamenii curiosi, vor sa vada produsele. Le cumpara ca sa dea cadouri. Altii doar se uita... Vanzatorii sunt grijulii, sa iti arate, sa explice. Daca ai intrebari, iti raspund."
Un eveniment care o leaga pe Andreea de Cismigiu a avut loc cu ocazia Saptamanii Voluntariatului:" am fost cu echipa de la YFJ (unde lucrez ca voluntara) si am dat baloane la copii si le explicam batraneilor cu ce ne ocupam. Noi eram toti cu tricouri galbene si aveam curcubeul mesager, toate panzele de la penitenciare cusute impreuna...si fluturam curcubeul si strigam. Ne-am plimbat asa, oamenii se uitau curiosi la noi si ne mai opream sa le explicam ce e cu noi. Eram cu o echipa de filmare de la TVR, care faceau reportaj cu noi; copilasii veneau langa noi si se uitau la baloane, iar noi, oameni buni, le dadeam si lor."
O alta experienta inedita traita de Andreea a fost cand i s-a facut un portret de catre "Mihai, un baiat slabut, blond, cu parul pana la umeri, poate putin mai scurt...Facea asta ca sa se intretina." De altfel, acesti artisti ambulanti pot fi vazuti des in weekend prin Cismigiu.
Cu exceptia acestor evenimente, Andreea merge cu grupul de prietene intr-un loc special al lor, pe iarba, cu vedere spre lac." Treceau oameni in spatele nostru. Mai venea cate un catelus pe la noi, dar nu ne ascundeam...adica nu cautam un loc ferit de ochii lumii." De ce era special locul? "Pur si simplu era frumos ca ne intindeam pe iarba", timpul scurgandu-se uneori cu "vorbarie, barfe, povesti din tinerete", alteori cu invatat.
Ce ii place Andreei la Cismigiu? "Florile. Sunt multe, multe si colorate. Imi mai place faptul ca are multe alei cu denumiri simpatice. Apa si lebedele. Nu prea imi place ca nu are destule banci. Daca sunt banci, nu sunt curate."
Cat despre lumea care se plimba prin parc, Andreea sustine ca se imparte in doua categorii: copii si batrani, care pot fi vazuti cel mai des. "Apoi tinerii care se plimba ca nu au ore si adultii muncitori...sambata si duminica."
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Intre timp
In ultimile doua saptamani, a plouat cu nemiluita in Bucuresti, ca de altfel in toata tara. Prin urmare, nu am avut cum sa lucrez in Cismigiu. Abia in ultimile zile, cand s-a mai indreptat vremea, am reusit sa fac cateva interviuri cu tineri (numarul persoanelor carora le-am cerut sa-mi acorde un interviu a fost mai mare, dar la fel de mare si rata refuzurilor). In urmatoarele postari am sa spicuiesc din cele aflate in urma interviurilor. Numele folosite sunt fictive, pentru a proteja identitatea respondentilor.
miercuri, 23 iunie 2010
Spune "NU" fumatului
Pe data de 31 mai, in Parcul Cismigiu a fost organizat un concurs de graffitti de catre campania "Help- o viata fara tutun". La concurs au participat tineri din liceele din Bucuresti. Printre rasete si sunete de muzica, liceenii si-au demonstrat talentul artistic, colorand panourile pregatite pentru concurs.
Oamenii prezenti in parc s-au aratat interesati de campanie si au cerut informatii de la organizatori sau au admirat creatiile liceenilor.
Pentru micii-piticii
Cu vreo 4-5 zile inainte de 1 iunie, in Cismigiu s-a organizat un mini-targ de dulciuri si jucarii pentru cei mici. Si bineinteles ca n-au lipsit clientii, care alergau de la o taraba la alta pentru ca vroiau "si asta, si asta, si asta...mami, vreau si eu...".
3 iunie - o zi pentru nemurire
Parcul reprezinta o oaza de liniste si relaxare in viata agitata si stresanta cum este cea din Bucuresti. Aici, uiti de griji, uiti de probleme...
Cismigiu - locul de intalnire a indragostitilor, locul unde iti poti plimba prietena dandu-i impresia ca esti romantic si ca iubesti natura, locul unde te plimbi de mana cu partenerul si te gandesti linistit cum au zburat anii, lasand urme fine in par, pe fata si pe maini...
Cismigiu, locul unde intalnirile mici pot deveni evenimente mari: poti sa-ti faci noi prieteni, poti sa-ti cunosti iubitul(a), poti sa faci o declaratie de dragoste, poti primi sau oferi vesti importante sau poti face o cerere in casatorie.
Eu si prietenul meu ne inscriem la ultima categorie de azi inainte.
Cismigiu - locul de intalnire a indragostitilor, locul unde iti poti plimba prietena dandu-i impresia ca esti romantic si ca iubesti natura, locul unde te plimbi de mana cu partenerul si te gandesti linistit cum au zburat anii, lasand urme fine in par, pe fata si pe maini...
Cismigiu, locul unde intalnirile mici pot deveni evenimente mari: poti sa-ti faci noi prieteni, poti sa-ti cunosti iubitul(a), poti sa faci o declaratie de dragoste, poti primi sau oferi vesti importante sau poti face o cerere in casatorie.
Eu si prietenul meu ne inscriem la ultima categorie de azi inainte.
Sporturi practicate in parc
De cand s-a dat voie sa se calce pe iarba, parcul e locul ideal pentru practicarea diferitelor sporturi: volei, badminton, jogging, mersul cu rolele sau bicicleta.
Ce imi place e faptul ca sunt tineri care fac jogging, iar lumea din jur nu se uita urat sau ciudat la ei. Oamenii sunt mai "open-minded"(ca sa folosesc un termen englez)in capitala, iar sportul chiar inseamna ceva pentru practicanti.
Nu acelasi lucru as putea spune despre parcurile din orasul meu natal (in general, orasele de dimensiuni mici si mai conservatoare), unde o persoana care face jogging e vazuta ca un martian.
Sporturile enumerate mai sus sunt practicate in genere de tineri. Oamenii mai in varsta prefera sahul, tablele sau remmy. Ei sunt si cei pe care ii vezi constant in zona amenajata special (uneori pana seara tarziu).
Ce n-am vazut sa se practice in Cismigiu, dar stiu ca se practica in alte parcuri din Bucuresti ( sau tara) sunt sporturi precum scounting, karate si yoga (sau tehnici de relaxare).
Cina pe lac
Parcul, cu marea sa suprafata, este gazda pentru mici afaceri: restaurante, terase, magazine care vand dulciuri si bauturi racoritoare.
Restaurantul de pe lac mi se pare cel mai frumos. Construit in trepte, el are peretii exteriori din sticla si ai impresia ca iei cina pe o barca in mijlocul lacului.Impresia este cu atat mai puternica cu cat pe lac chiar sunt barcute care plutesc alene in timp ce vreun copil "se zgaieste si arata limba" la cei din interiorul restaurantului.
Scurt istoric al Parcului Cismigiu
"Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti. Este aşezată în centrul oraşului, are o suprafaţă de circa 16 hectare şi este mărginită de două artere importante: bulevardul Regina Elisabeta şi bulevardul Schitu Măgureanu. În partea sud-estică a grădinii este Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr. Grădina Cişmigiu este amenajată în genul parcurilor engleze şi are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Ştirbei Vodă.
În 1779, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cişmele în Bucureşti. Prima cişmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Ştirbei Vodă. Balta apărută era un focar de infecţie în mijlocul oraşului. În vecinătatea acestei cişmele şi-a ridicat o reşedinţă Dumitru Siulgi-basa, şeful lucrărilor peste cişmelele oraşului, numit şi "marele cişmigiu". El avea ca principală însărcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, în folclorul urban "lacul lui Dura Neguţătorul" dispare din toponimie şi apare acela al "Cişmigiului". Oraşul nu s-a extins foarte mult către Vest din cauza inundaţiilor aproape anuale care umflau lacul Cişmigiu (nivelul său creştea până la Cercul Militar de astăzi).
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălţii şi transformarea terenului într-o grădină publică. Lucrul acesta se petrece abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, şi însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer.
După abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Ştirbei, hotărăşte să se sape un heleşteu şi un canal de legătură cu Dâmboviţa. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de "canapele" (laviţe) fără rezemătoare, din lemn de stejar şi lungi de un stânjen.
Lucrările de înfrumuseţare s-au încheiat în 1854, când s-a făcut şi inaugurarea oficială a grădinii Cişmigiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur ce aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor.
În iarna anului 1883, lacul din grădină a îngheţat şi s-au organizat concursuri pe gheaţă. Primăria oraşului a cumpărat un teren din fosta grădină a familei Creţulescu, mărind astfel suprafaţa grădinii Cişmigiu cu 15.000 de metri pătraţi. Au fost aduse lebede şi pelicani. În partea dinspre Schitu Măgureanu s-a amenajat o rotondă, unde au fost expuse busturile marilor scriitori: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri.
Pe o altă alee se găseşte monumentul de marmură pentru cinstirea soldaţilor francezi din primul război mondial[1]. Alte monumente ale grădinii: bustul Maica Smara, Gheorghe Panu, Izvorul Sissi Stefanidi."
Sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu
joi, 6 mai 2010
Dimineata pe racoare
In ultimile doua zile am fost in Cismigiu dimineata ca sa cunosc parcul in diferite momente ale zilei. Ce am observat in aceste 2 zile? Dimineata sunt oameni foarte putini prin parc, in general oameni in varsta si "parinti". Tot dimineata sunt si lucratorii care amenajeaza parcul. Mai rar, pot fi observate grupuri de turisti. De asemenea, mai sunt oameni in drum spre serviciu sau care iau micul dejun/ beau o cafea, un suc in timp ce aranjeaza acte, le completeaza sau poarta conversatii in interes de serviciu.
Cele mai populate zone sunt bancile din jurul lacului si cele de la intrarea dinspre Universitate. E interesant sa vezi in aceste locuri asezarea oamenilor .Stiu ca s-a facut o data un studiu despre asezarea oamenilor in mijloacele de transport si in care se vorbea despre spatiul personal si pastrarea distantei intre persoane. Ceea ce-i adevarat- oamenii prefera sa lase o banca libera intre ei si vecini, daca se poate.
In alta ordine de idei, azi am facut primele interviuri. Si a fost o experienta destul de interesanta si care mi-a demonstrat ca mai am multe de invatat. Pe viitor imi doresc sa structurez mult mai bine ghidul de interviu, sa fac cat mai multe interviuri si sa ma integrez in "societatea " sahistilor si impatimitilor de remmy.
marți, 4 mai 2010
Baby boom
Ce am eu si Baby boom-ul in comun? O zi de marti, 4 mai, petrecuta in Cismigiu. A venit primavara, ceru-i fara pata si parcul e plin de copii. Nu-mi ramane decat sa le urez viata frumoasa, plina de bucurii, sanatate, dar mai ales sa traiasca o poveste de dragoste ca acesti batranei.
Totul incepe cu o inghetata
Plimbarile cele mai reusite incep cu o inghetata. Sau cel putin asa mi-am inceput eu tura prin Cismigiu azi. Ce bine e sa mananci o inghetata si sa privesti cum trece lumea de la serviciu spre casa. Uneori am impresia ca sunt spectatoare la o parada de moda: costume, fuste, tocuri, parfum, toate se impletesc in vazul meu. Dar acesti oameni sunt doar trecatori prin parc. Trei sunt categoriile intalnite constant in parc: batranii, parintii si tinerii. Pe batrani ii vezi cand izolat, cate unul pe-o banca ( visator sau trist), cand cate 2-3 ( aici intra sotii, surorile, prietenii de-o viata sau vecinii) sau in palc de cate 5-7 ( fara ca intre ei, cei 5-7 sa se cunoasca).Cel mai dragut lucru la batrani mi se pare faptul ca ii vezi imbracati dupa moda din "anii lor de glorie".
"Parintii" sunt cei care vin in parc cu copii sau animalul de companie "ca sa se aeriseasca". Spre norocul lor, parcul e amenajat cu spatii speciale pentru copii in care isi pot lasa odraslele sa se joace in timp ce stau pe-o banca si povestesc lui X ce li s-a mai intamplat de ultima oara de cand nu s-au mai vazut. De asemenea exista un loc si pentru iubitorii de animale. Ce ii caracterizeaza pe "parinti" e faptul ca pot lega usor conversatii cu strainii (in special alti parinti).
Tinerii sunt o categorie amorfa, in sensul ca ii gasesti peste tot: pe banci,in barcute, pe iarba. Cand galagiosi, cand tacuti (caci sentimentele indragostitilor se consuma mai ales prin imbratisari si pupici). (Jurnal de 3 mai)
"Parintii" sunt cei care vin in parc cu copii sau animalul de companie "ca sa se aeriseasca". Spre norocul lor, parcul e amenajat cu spatii speciale pentru copii in care isi pot lasa odraslele sa se joace in timp ce stau pe-o banca si povestesc lui X ce li s-a mai intamplat de ultima oara de cand nu s-au mai vazut. De asemenea exista un loc si pentru iubitorii de animale. Ce ii caracterizeaza pe "parinti" e faptul ca pot lega usor conversatii cu strainii (in special alti parinti).
Tinerii sunt o categorie amorfa, in sensul ca ii gasesti peste tot: pe banci,in barcute, pe iarba. Cand galagiosi, cand tacuti (caci sentimentele indragostitilor se consuma mai ales prin imbratisari si pupici). (Jurnal de 3 mai)
Weekend
Bagaje, Gara de Nord.
"Trenul XXX va pleca de la linia 1 in directia X,Y,Z, etc." (Important e sa opreasca la statia noastra) "Avem reviste, ziare, integrame..Click, Libertatea,.."( Prefer sa ma uit pe fereastra tot drumul) "Domnu', un parfum nu doriti?"(Nu) "Ciocolate avem. 3 la 1 un leu." (O sa cumpar cand mi le dati pe gratis si cu stampila de la OPC) "Doriti un taxi?" (Plecam din Bucuresti, nu venim).
Later edit: Ca si ieri, sfarsitul de zi ma gaseste la calculator, citind, scriind, gandind la proiecte si planuri de viitor. (Jurnal de weekend- 1,2 mai)
"Trenul XXX va pleca de la linia 1 in directia X,Y,Z, etc." (Important e sa opreasca la statia noastra) "Avem reviste, ziare, integrame..Click, Libertatea,.."( Prefer sa ma uit pe fereastra tot drumul) "Domnu', un parfum nu doriti?"(Nu) "Ciocolate avem. 3 la 1 un leu." (O sa cumpar cand mi le dati pe gratis si cu stampila de la OPC) "Doriti un taxi?" (Plecam din Bucuresti, nu venim).
Later edit: Ca si ieri, sfarsitul de zi ma gaseste la calculator, citind, scriind, gandind la proiecte si planuri de viitor. (Jurnal de weekend- 1,2 mai)
Pentru nepotei
Azi am iesit spre seara in Cismigiu. Am inconjurat parcul si am vazut "tzushtele" si "lobodele" in locul special amenajat pentru ele. Alaturi, paunii trageau la somn. Multa lume prin parc. Desi se-insera, barcutele mai pluteau pe lac. Daca ziua mai vezi familii inchiriind barcile, seara indragostitii guverneaza lacul si in general parcul.
Si daca tot am vorbit de indragostiti, in seara asta am facut un lucru inedit: am vazut o artista care facea portrete si uite-asa, ne-a imortalizat pentru eternitate (adica pentru nepotei:D). Printre doua-trei miscari de creion, la ora 9 seara, la lumina unui bec chior, doamna se mai oprea si povestea: cum s-a nascut in Suceava, dar a crescut in Brasov ( deoarece acolo s-au mutat parintii), ca face portrete de 25 de ani...
Cat am stat la "pozat", oamenii se mai opreau, aruncau un ochi pe desenul doamnei si susoteau "Seamana!":D. Unii, convinsi astfel de talentul doamnei, ii cereau acesteia sa le faca si lor. (Jurnal din data de 30 aprilie)
Omul cu lupa
Azi am plecat pe jos de la Grozavesti pana la Unirii. Vremea e numai buna de plimbare. Am mai facut cateva fotografii pe traseu, insa tot nu mi-am gasit o tema de cercetare. Am vazut cativa pescari pe Dambovita, dar nu am reusit sa-i imortalizez in numele stiintei:D. Acum mananc o gogoasa infuriata pe-o banca in parcusorul de la Unirii. Multa lume trece pe langa mine, se uita cu jind la gogoasa mea ( dar eu nu o impart cu nimeni- sac:P) si apoi merge mai departe. Sunt oameni care ies de la serviciu,tineri care au terminat orele. Mai sunt si turisti care fac poze, indragostiti care se giugiulesc, mame cu bebelusi in carucioare, pensionare cu chouchou-ul la plimbare si batrani cu privirea pierduta in trecut, intr-o vreme in care blocurile din jur nu erau acoperite cu reclame sau poate ca nici nu existau...
E interesant sa privesti lumea cum trece, sa auzi franturi de conversatie ( si sa le continui imaginativ).
Later edit: Am plecat de la Unirii pe langa Dambovita si m-am ratacit pe strazile din jur. Am ajuns pe Lipscani si m-am indragostit de acest loc: multe cladiri cu ornamente, oameni la terase, magazine cu haine vintage. Aparatul meu de fotografiat si-a frecat lentile de incantare:D. Apoi am coborat pe langa BCR si am ajuns in Cismigiu. Acum ascult un tanar saxofonist.
(Jurnal din data de 29 aprilie 2010)
E interesant sa privesti lumea cum trece, sa auzi franturi de conversatie ( si sa le continui imaginativ).
Later edit: Am plecat de la Unirii pe langa Dambovita si m-am ratacit pe strazile din jur. Am ajuns pe Lipscani si m-am indragostit de acest loc: multe cladiri cu ornamente, oameni la terase, magazine cu haine vintage. Aparatul meu de fotografiat si-a frecat lentile de incantare:D. Apoi am coborat pe langa BCR si am ajuns in Cismigiu. Acum ascult un tanar saxofonist.
(Jurnal din data de 29 aprilie 2010)
Prietenul meu, Cismi
Stii care e partea cea mai frumoasa la doi prieteni? Ca impart un trecut impreuna. Azi mi-am revazut un vechi prieten, Cismi, sau cum mai este el cunoscut publicului larg: Parcul Cismigiu. Si pentru inceput, ne-am analizat pe furis: eu cu cateva fire albe de par in plus, el cu cativa copaci imbatraniti; eu cu unghii pictate, el cu flori colorate s.a.m.d. Dar ne-am bucurat de revedere si am inceput sa depanam amintiri:
"Eu: Uite, aici, am facut prima fotografie ( pe care o am inramata pe birou).
El: Stiu. Oamenii tot mai vin sa se plimbe pe-aici si se opresc pe pod.
Eu: Aici ne-am sarutat prima oara.
El,rosind un pic: V-am vazut atunci. Erati frumosi. Banca va asteapta tot acolo, chiar daca, intre timp, si alti indragostiti au poposit pe ea."
Conversatia a mai durat cateva ore. (Jurnal din data de 28 aprilie 2010)
Timpul
Azi a fost foarte frig afara si eu am fost imbracata subtire. Am citit, am terminat prezentarea,am fost la facultate si restul e poveste. Si ca in orice poveste, timpul este magic. Cand zboara, mancand zeci de ore in cateva secunde, cand sta cu burta la soare si cu un pai in gura, meditand la cum sa lungeasca o secunda in cat mai multe ore.
In timpul pauzei, uneori il intreb daca el cand zboara, vede lumea in jur ca eu nu pot cand sunt grabita. Fetele oamenilor trec atat de repede pe langa mine, incat se reduc toate la un punct pe traseul meu. Alteori, il intreb daca nu se plictiseste tot lungind secunda. Eu, una, ma plictisesc. Mai am atatea de facut, dar deocamdata impart paiul cu timpul si ma gandesc ca azi am facut... mai nimic. ( Jurnal din data de 27 aprilie 2010)
In timpul pauzei, uneori il intreb daca el cand zboara, vede lumea in jur ca eu nu pot cand sunt grabita. Fetele oamenilor trec atat de repede pe langa mine, incat se reduc toate la un punct pe traseul meu. Alteori, il intreb daca nu se plictiseste tot lungind secunda. Eu, una, ma plictisesc. Mai am atatea de facut, dar deocamdata impart paiul cu timpul si ma gandesc ca azi am facut... mai nimic. ( Jurnal din data de 27 aprilie 2010)
luni, 3 mai 2010
Inceput
Fiecare drum incepe cu primul pas. Asa si practica mea incepe cu prima zi de lucru. Azi am plecat pe jos pana la biblioteca facultatii. Vremea a fost frumoasa. Am facut si cateva fotografii. Si totusi nu am fost impresionata de ceva anume. Drumul de la Grozavesti pana la Izvor, pe doua treimi e aproape gol. Doar masini, cateva intersectii, cladiri vechi si Dambovita care curge nepasatoare de cand se stie ea.
Am fost bucuroasa sa vad cativa pescari pe margine, dar dezamagita un pic ulterior cand i-am cerut unuia permisiune sa-l fotografiez si m-a refuzat. Desi i-am explicat de ce si parea sa accepte cand deodata s-a razgandit. Nu-i nimic. Are Dambovita pesti si pescari. (Jurnal din data de 26 aprilie 2010)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
