Roxana vine cam o data pe luna in Cismigiu, intotdeauna insotita de prietene. Ce fac ele aici? " De obicei ne plimbam. Uneori mai stam si discutam sau ne plimbam pe malul lacului si chiar si cu hidrobicicleta...ca tot e sezonul lor."
Uneori ea si cu prietenele ei merg la vreo terasa. Intrebata ce crede despre terase, ea raspunde ca " e bine ca sunt pentru ca te ajuta sa te relaxezi mai usor
...stand cu prietenii si in acelasi timp si bucurandu-te de un peisaj foarte dragut". Legat de evenimentele organizate periodic in Cismigiu, ea se arata incantata. A participat la cateva targuri (de handmade, de ziua rromilor,etc.). La cel dedicat zilelor voluntariatului chiar a vrut sa sa inscrie la o asociatie, dar a renuntat pentru ca nu avea suficient timp sa realizeze toate activitatile pe care acea organizatie le desfasura.
Cat despre artistii (cel mai mult a fost impresionata de o fata care realiza facepainting foarte frumos) pe care ii vede ocazional prin parc, Roxana declara ca ii plac "pentru ca dau mai multa viata parcului".
Despre Cismigiu, Roxana spune ca o atrage pentru ca "pare mai vechi,mai conservator...in sensul bun al cuvantului. Pe mine una ma poarta un pic in timp. Celelalte parcuri mi se par mai modernizate, in schimb acesta sunt sigura ca si-a pastrat mult din atmosfera sa din trecut." De altfel, ei ii plac si oamenii care se plimba prin Cismigiu: " am observat ca vin pe langa oameni obisnuti si persoane care apar pe la televizor. Ce ma bucura e ca nu prea am vazut persoane gen cersetori sau oameni neingrijiti".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
joi, 8 iulie 2010
Cristi si Liviu
Cristi si Liviu sunt doi prieteni pe care i-am gasit odihnindu-se pe o banca, sub umbra unui copac stufos. Pentru ca erau impreuna, le-am luat interviu in paralel. Ei vin des prin Cismigiu (cam de 2-3 ori pe saptamana), mai ales ca aici se pot plimba cu bicicleta (Cristi) si cu rolele (Liviu).
Cristi nu locuieste in apropierea parcului, dar vine aici "pentru ca atmosfera este placuta. Exista multa iarba verde, aer curat." Cu toate acestea, el gaseste si niste aspecte negative:" Uneori e prea aglomerat. Plus ca nu exista pista pentru bicicleta si trebuie sa fiu atent cand ma plimb cu bicicleta." Lasand aceste aspecte la o parte, lui ii place sa se plimbe cu prietenii si sa se aseze pe o banca, sa mai vorbeasca, sa mai comenteze despre lumea care trece prin fata lui. Cei mai dragi ii sunt copii mici, care "uneori se impiedica si cad si apoi se ridica ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat."
Un eveniment special care il leaga de Cismigiu este faptul ca aici si-a cunoscut prietena (aceasta facand parte dintr-un grup de prieteni apropiati cu care s-a intalnit o data). Cu ea ii place sa mearga si pe la terasele din Cismigiu, "ca doar trebuie sa te mai si racoresti dupa atata plimbat."
Liviu vine in Cismigiu cand "iese de la ore, mai ales de cand s-a incalzit" si uneori in timpul weekend-ului. Lui ii place sa se plimbe in special dimineata "Cel mai bine si frumos e dimineata. E racoare, aproape pustiu. E linistitor cand nu sunt foarte multi oameni. Seara , dupa ora 6, e foarte populat parcul, ceea ce imi displace." Lui ii place sa se plimbe aici cu prietena sau cu amicii pentru ca "parcul e placut, primitor, frumos amenajat, cu stil". De asemenea , ii mai place cand sunt organizate diverse evenimente (concertele de Craciun, Paste sau ale diversilor artisti; fanfara care se aude uneori in foisorul de langa spatiul copiilor)sau targuri pentru ca "acestea atrag multa lume, mai ales la standuri si e frumos sa vezi oamenii cand se bucura . De exemplu, batranii care zambesc cand aud o romanta de mult uitata, cantata de orchestra".
Concluzionand, Liviu spune ca in Cismigiu e frumos pentru ca "de obicei nu ai treaba cu nimeni si te poti bucura in liniste de plimbare".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Cristi nu locuieste in apropierea parcului, dar vine aici "pentru ca atmosfera este placuta. Exista multa iarba verde, aer curat." Cu toate acestea, el gaseste si niste aspecte negative:" Uneori e prea aglomerat. Plus ca nu exista pista pentru bicicleta si trebuie sa fiu atent cand ma plimb cu bicicleta." Lasand aceste aspecte la o parte, lui ii place sa se plimbe cu prietenii si sa se aseze pe o banca, sa mai vorbeasca, sa mai comenteze despre lumea care trece prin fata lui. Cei mai dragi ii sunt copii mici, care "uneori se impiedica si cad si apoi se ridica ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat."
Un eveniment special care il leaga de Cismigiu este faptul ca aici si-a cunoscut prietena (aceasta facand parte dintr-un grup de prieteni apropiati cu care s-a intalnit o data). Cu ea ii place sa mearga si pe la terasele din Cismigiu, "ca doar trebuie sa te mai si racoresti dupa atata plimbat."
Liviu vine in Cismigiu cand "iese de la ore, mai ales de cand s-a incalzit" si uneori in timpul weekend-ului. Lui ii place sa se plimbe in special dimineata "Cel mai bine si frumos e dimineata. E racoare, aproape pustiu. E linistitor cand nu sunt foarte multi oameni. Seara , dupa ora 6, e foarte populat parcul, ceea ce imi displace." Lui ii place sa se plimbe aici cu prietena sau cu amicii pentru ca "parcul e placut, primitor, frumos amenajat, cu stil". De asemenea , ii mai place cand sunt organizate diverse evenimente (concertele de Craciun, Paste sau ale diversilor artisti; fanfara care se aude uneori in foisorul de langa spatiul copiilor)sau targuri pentru ca "acestea atrag multa lume, mai ales la standuri si e frumos sa vezi oamenii cand se bucura . De exemplu, batranii care zambesc cand aud o romanta de mult uitata, cantata de orchestra".
Concluzionand, Liviu spune ca in Cismigiu e frumos pentru ca "de obicei nu ai treaba cu nimeni si te poti bucura in liniste de plimbare".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
miercuri, 7 iulie 2010
Mihai
Mihai reprezinta o categorie aparte a vizitatorilor parcului Cismigiu. El este un saxofonist care incanta trecatorii cu muzica sa.
Mihai este din Republica Moldova si studiaza in Romania. Cunoaste foarte putin Bucurestiul ( "nu cunosc Bucurestiul decit cum sa ajung la Gara de Nord si un pic sectorul 5"), iar Cismigiul din intamplare. In cele 4 dati cand a vizitat Bucurestiul, s-a oprit in Cismigiu si a cantat la saxofon. "Prima oara nu veneam neaparat sa fac bani...dar din momentul din care am inceput sa cint, oamenii-fara ca eu sa-i implor sau sa-i rog- au inceput sa-mi lase bani...si de fapt n-ar fi frumos ca eu sa-i refuz...asa eu am apucat sa cint cu cutia deschisa...".
Pasiunea pentru hobby-ul sau se observa in tot ceea ce spune Mihai:" stii...cel mai frumos e ca nimeni nu ma cunoaste...(sa sper ca deocamdata) si asta imi permite sa fiu ceea ce vreau eu, adica sa fac ceva ce ma va reprezenta emotional. Unora le pare bine, altora mai mult ca atit...Deocamdata n-am vazut pe cineva sa-mi zica ca sa inchid muzica. Unica ce am avut mai urit e faza cu comunitarii, care imi venea in cale si latra din departare "inchide aia!!!", adica cutia." Mihai canta la saxofon de mult timp, el urmand cursurile unui liceu de specialitate. Cu toate acestea, tanarul a cantat rar in public. De aceea, s-a decis sa isi incerce norocul in Cismigiu: ": sa stii ca o vroiam de mai demult s-o fac si aici era cel mai potrivit".
Desi cunoaste Cismigiul de putina vreme, Mihai are destule amintiri de povestit: "se apropiau o data niste rusi originari din Rusia, pentru ca au auzit o tema ruseasca curat si si-au dat seama ca eu cunosc astea ruse un pic si au stat sa ma asculte." Altadata, "o doamna s-a apropiat cu o fetita- fiica- si m-a rugat sa bag o cintare pentru fic-sa...fetitza avea vreo 6-7 ani si cind am auzit ca o cheama Eva, i-am zis ca-i cint ceva preferat surioarei mele pe care la fel o cheama Eva si la fel are 7 ani. I-a placut si mi-a urat bafta in continuare."
In timp ce canta, Mihai observa si lumea din jur. Unii oameni se aseaza langa el sa-l asculte si se intampla sa mai intre si in discutie cu dansii. Dupa spusele lui, lumea in parc e " mai frumoasa...in comparatie cu Bucurestiul la general. Se simte totusi un romantism. Dar prin oras e urat rau: agitatie, dezordonare, toti de parca sint niste figurine care se misca conform unui program scris din timp. Urat."
Cat despre Cismigiu, ca si parc, Mihai conclude ca este mult mai frumos decat cel din Chisinau. "E mare, frumos amenajat si...nu stiu, se simte o atmosfera frumoasa aici. Imi mai place sa sunt multe, multe flori."
Important!Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Mihai este din Republica Moldova si studiaza in Romania. Cunoaste foarte putin Bucurestiul ( "nu cunosc Bucurestiul decit cum sa ajung la Gara de Nord si un pic sectorul 5"), iar Cismigiul din intamplare. In cele 4 dati cand a vizitat Bucurestiul, s-a oprit in Cismigiu si a cantat la saxofon. "Prima oara nu veneam neaparat sa fac bani...dar din momentul din care am inceput sa cint, oamenii-fara ca eu sa-i implor sau sa-i rog- au inceput sa-mi lase bani...si de fapt n-ar fi frumos ca eu sa-i refuz...asa eu am apucat sa cint cu cutia deschisa...".
Pasiunea pentru hobby-ul sau se observa in tot ceea ce spune Mihai:" stii...cel mai frumos e ca nimeni nu ma cunoaste...(sa sper ca deocamdata) si asta imi permite sa fiu ceea ce vreau eu, adica sa fac ceva ce ma va reprezenta emotional. Unora le pare bine, altora mai mult ca atit...Deocamdata n-am vazut pe cineva sa-mi zica ca sa inchid muzica. Unica ce am avut mai urit e faza cu comunitarii, care imi venea in cale si latra din departare "inchide aia!!!", adica cutia." Mihai canta la saxofon de mult timp, el urmand cursurile unui liceu de specialitate. Cu toate acestea, tanarul a cantat rar in public. De aceea, s-a decis sa isi incerce norocul in Cismigiu: ": sa stii ca o vroiam de mai demult s-o fac si aici era cel mai potrivit".
Desi cunoaste Cismigiul de putina vreme, Mihai are destule amintiri de povestit: "se apropiau o data niste rusi originari din Rusia, pentru ca au auzit o tema ruseasca curat si si-au dat seama ca eu cunosc astea ruse un pic si au stat sa ma asculte." Altadata, "o doamna s-a apropiat cu o fetita- fiica- si m-a rugat sa bag o cintare pentru fic-sa...fetitza avea vreo 6-7 ani si cind am auzit ca o cheama Eva, i-am zis ca-i cint ceva preferat surioarei mele pe care la fel o cheama Eva si la fel are 7 ani. I-a placut si mi-a urat bafta in continuare."
In timp ce canta, Mihai observa si lumea din jur. Unii oameni se aseaza langa el sa-l asculte si se intampla sa mai intre si in discutie cu dansii. Dupa spusele lui, lumea in parc e " mai frumoasa...in comparatie cu Bucurestiul la general. Se simte totusi un romantism. Dar prin oras e urat rau: agitatie, dezordonare, toti de parca sint niste figurine care se misca conform unui program scris din timp. Urat."
Cat despre Cismigiu, ca si parc, Mihai conclude ca este mult mai frumos decat cel din Chisinau. "E mare, frumos amenajat si...nu stiu, se simte o atmosfera frumoasa aici. Imi mai place sa sunt multe, multe flori."
Important!Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Larisa
Desi mergea mai rar prin Cismigiu, Larisa promite sa mearga mai des in viitor, avand in vedere ca in curand se va muta in apropiere. Pentru ca nu-i place sa se plimbe singura, ea vine intotdeauna insotita (cand de fostul prieten, cand de prietene).
Ce face Larisa in parc? "Cand ieseam cu prietenul, daca era cald, ne plimbam cu barca sau cu hidrobicicleta, apoi stateam la terasa de langa lac si mancam/beam ceva. Cu fetele ma plimb prin parc, sau, la fel, stam la un suc pe undeva. Mi-am propus insa sa ies si la alergat in Cismigiu."
Cu fostul prieten, cele mai special momente erau plimbarea cu barca sau hidrobicicleta pe lac. "Imi amintesc ca aproape de fiecare date vasleam eu pentru ca imi placea, iar trecatorii radeau ca noi doi facusem schimb de roluri. Intr-o zi l-am dus foarte aproape de fantana aia arteziana din mijlocul lacului si-am stat sub ea vreo cinci minute, pentru ca era cald si voiam sa ne racorim." Alte amintiri se leaga de terasa din Cismigiu, locul unde Larisa a sarbatorit cu colegii de facultate sfarsitul sesiunii. De altfel, cu colegii de facultate, dintre care si-a facut si prieteni apropiati, obisnuieste sa se mai plimbe prin parc.
Avand in vedere ca a fost pe la terasele din Cismigiu, am intrebat-o ce parere are despre ele. Larisa mi-a raspuns ca exista destule terase si ca numarul lor nu ar trebui sa creasca "pentru ca atunci cand iei decizia sa mergi in parc, ar trebui sa te duci acolo sa te plimbi, sa te bucuri de natura, nu sa stai la terasa."
Comparand Cismigiul cu alte parcuri, Larisa considera ca acesta este cel mai frumos. "Cismigiul imi place cel mai mult. Herastraul nu prea imi place pentru ca nu are prea multi copaci si pentru ca duminica e mult prea populat." Unul din lucrurile care nu i-au placut in parc s-a intamplat in urma cu 2 saptamani: "Ultima data cand am fost in cismigiu am ramas neplacut surprinsa de numarul mare de tigani prezenti acolo, care "spergeau" seminte si aruncau cojile pe jos".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Ce face Larisa in parc? "Cand ieseam cu prietenul, daca era cald, ne plimbam cu barca sau cu hidrobicicleta, apoi stateam la terasa de langa lac si mancam/beam ceva. Cu fetele ma plimb prin parc, sau, la fel, stam la un suc pe undeva. Mi-am propus insa sa ies si la alergat in Cismigiu."
Cu fostul prieten, cele mai special momente erau plimbarea cu barca sau hidrobicicleta pe lac. "Imi amintesc ca aproape de fiecare date vasleam eu pentru ca imi placea, iar trecatorii radeau ca noi doi facusem schimb de roluri. Intr-o zi l-am dus foarte aproape de fantana aia arteziana din mijlocul lacului si-am stat sub ea vreo cinci minute, pentru ca era cald si voiam sa ne racorim." Alte amintiri se leaga de terasa din Cismigiu, locul unde Larisa a sarbatorit cu colegii de facultate sfarsitul sesiunii. De altfel, cu colegii de facultate, dintre care si-a facut si prieteni apropiati, obisnuieste sa se mai plimbe prin parc.
Avand in vedere ca a fost pe la terasele din Cismigiu, am intrebat-o ce parere are despre ele. Larisa mi-a raspuns ca exista destule terase si ca numarul lor nu ar trebui sa creasca "pentru ca atunci cand iei decizia sa mergi in parc, ar trebui sa te duci acolo sa te plimbi, sa te bucuri de natura, nu sa stai la terasa."
Comparand Cismigiul cu alte parcuri, Larisa considera ca acesta este cel mai frumos. "Cismigiul imi place cel mai mult. Herastraul nu prea imi place pentru ca nu are prea multi copaci si pentru ca duminica e mult prea populat." Unul din lucrurile care nu i-au placut in parc s-a intamplat in urma cu 2 saptamani: "Ultima data cand am fost in cismigiu am ramas neplacut surprinsa de numarul mare de tigani prezenti acolo, care "spergeau" seminte si aruncau cojile pe jos".
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Andreea
Andreea trece cam de 4-5 ori pe luna prin Cismigiu. De ce vine in Cismigiu? "Pai ca sa ma plimb pentru ca privelistea e superba...merg sa vad lebedele si ratustele sau cand sunt diferite targuri (ultima oara a fost cu obiecte populare, oale, haine si tuica )" Sau pur si simplu cand are treaba in zona si trece prin Cismigiu: "e acelasi drum, doar ca e aer mai curat si vad verdeata". Plus ca "e mai placut prin parc decat pe langa, alaturi de masini si toate cele".
Andreei ii plac foarte mult targurile organizate in Cismigiu. A participat deja la doua (targul florilor si targul de produse populare). Atunci ii place sa se plimbe printre tarabe, sa observe marfa expusa si chiar sa cumpere cand gaseste ceva pe placul ei. Despre lumea care vine la astfel de targuri, Andreea spune:" pai sunt oamenii curiosi, vor sa vada produsele. Le cumpara ca sa dea cadouri. Altii doar se uita... Vanzatorii sunt grijulii, sa iti arate, sa explice. Daca ai intrebari, iti raspund."
Un eveniment care o leaga pe Andreea de Cismigiu a avut loc cu ocazia Saptamanii Voluntariatului:" am fost cu echipa de la YFJ (unde lucrez ca voluntara) si am dat baloane la copii si le explicam batraneilor cu ce ne ocupam. Noi eram toti cu tricouri galbene si aveam curcubeul mesager, toate panzele de la penitenciare cusute impreuna...si fluturam curcubeul si strigam. Ne-am plimbat asa, oamenii se uitau curiosi la noi si ne mai opream sa le explicam ce e cu noi. Eram cu o echipa de filmare de la TVR, care faceau reportaj cu noi; copilasii veneau langa noi si se uitau la baloane, iar noi, oameni buni, le dadeam si lor."
O alta experienta inedita traita de Andreea a fost cand i s-a facut un portret de catre "Mihai, un baiat slabut, blond, cu parul pana la umeri, poate putin mai scurt...Facea asta ca sa se intretina." De altfel, acesti artisti ambulanti pot fi vazuti des in weekend prin Cismigiu.
Cu exceptia acestor evenimente, Andreea merge cu grupul de prietene intr-un loc special al lor, pe iarba, cu vedere spre lac." Treceau oameni in spatele nostru. Mai venea cate un catelus pe la noi, dar nu ne ascundeam...adica nu cautam un loc ferit de ochii lumii." De ce era special locul? "Pur si simplu era frumos ca ne intindeam pe iarba", timpul scurgandu-se uneori cu "vorbarie, barfe, povesti din tinerete", alteori cu invatat.
Ce ii place Andreei la Cismigiu? "Florile. Sunt multe, multe si colorate. Imi mai place faptul ca are multe alei cu denumiri simpatice. Apa si lebedele. Nu prea imi place ca nu are destule banci. Daca sunt banci, nu sunt curate."
Cat despre lumea care se plimba prin parc, Andreea sustine ca se imparte in doua categorii: copii si batrani, care pot fi vazuti cel mai des. "Apoi tinerii care se plimba ca nu au ore si adultii muncitori...sambata si duminica."
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Andreei ii plac foarte mult targurile organizate in Cismigiu. A participat deja la doua (targul florilor si targul de produse populare). Atunci ii place sa se plimbe printre tarabe, sa observe marfa expusa si chiar sa cumpere cand gaseste ceva pe placul ei. Despre lumea care vine la astfel de targuri, Andreea spune:" pai sunt oamenii curiosi, vor sa vada produsele. Le cumpara ca sa dea cadouri. Altii doar se uita... Vanzatorii sunt grijulii, sa iti arate, sa explice. Daca ai intrebari, iti raspund."
Un eveniment care o leaga pe Andreea de Cismigiu a avut loc cu ocazia Saptamanii Voluntariatului:" am fost cu echipa de la YFJ (unde lucrez ca voluntara) si am dat baloane la copii si le explicam batraneilor cu ce ne ocupam. Noi eram toti cu tricouri galbene si aveam curcubeul mesager, toate panzele de la penitenciare cusute impreuna...si fluturam curcubeul si strigam. Ne-am plimbat asa, oamenii se uitau curiosi la noi si ne mai opream sa le explicam ce e cu noi. Eram cu o echipa de filmare de la TVR, care faceau reportaj cu noi; copilasii veneau langa noi si se uitau la baloane, iar noi, oameni buni, le dadeam si lor."
O alta experienta inedita traita de Andreea a fost cand i s-a facut un portret de catre "Mihai, un baiat slabut, blond, cu parul pana la umeri, poate putin mai scurt...Facea asta ca sa se intretina." De altfel, acesti artisti ambulanti pot fi vazuti des in weekend prin Cismigiu.
Cu exceptia acestor evenimente, Andreea merge cu grupul de prietene intr-un loc special al lor, pe iarba, cu vedere spre lac." Treceau oameni in spatele nostru. Mai venea cate un catelus pe la noi, dar nu ne ascundeam...adica nu cautam un loc ferit de ochii lumii." De ce era special locul? "Pur si simplu era frumos ca ne intindeam pe iarba", timpul scurgandu-se uneori cu "vorbarie, barfe, povesti din tinerete", alteori cu invatat.
Ce ii place Andreei la Cismigiu? "Florile. Sunt multe, multe si colorate. Imi mai place faptul ca are multe alei cu denumiri simpatice. Apa si lebedele. Nu prea imi place ca nu are destule banci. Daca sunt banci, nu sunt curate."
Cat despre lumea care se plimba prin parc, Andreea sustine ca se imparte in doua categorii: copii si batrani, care pot fi vazuti cel mai des. "Apoi tinerii care se plimba ca nu au ore si adultii muncitori...sambata si duminica."
Important! Acest text reprezinta reproducerea parerii persoanelor intervievate si nu ilustreaza parerea autorului acestui blog.
Intre timp
In ultimile doua saptamani, a plouat cu nemiluita in Bucuresti, ca de altfel in toata tara. Prin urmare, nu am avut cum sa lucrez in Cismigiu. Abia in ultimile zile, cand s-a mai indreptat vremea, am reusit sa fac cateva interviuri cu tineri (numarul persoanelor carora le-am cerut sa-mi acorde un interviu a fost mai mare, dar la fel de mare si rata refuzurilor). In urmatoarele postari am sa spicuiesc din cele aflate in urma interviurilor. Numele folosite sunt fictive, pentru a proteja identitatea respondentilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
